Ce este Biserica? Unde sunt doi sau trei, adunați în numele lui Hristos acolo este și El. (Matei 18; 20) Adunați în numele lui Hristos, înseamnă de fapt adunați în Duhul lui Hristos, căci El este prezent prin Duhul Său, acolo unde sunt doi sau trei, adunați în numele Lui. El nu are cum să fie prezent altfel, decât prin Duhul Său și Duhul Sfânt nu locuiește în clădiri făcute de mâini omenești, El locuiește în oameni, prin urmare numai acolo unde sunt adunați doi sau trei credincioși, în care locuiește Duhul Sfânt, acolo este și El. Noi suntem templele Duhului Sfânt, clădirile unde se adună oamenii, în numele lui Hristos nu sunt temple ale Duhului Sfânt, ci doar spații funcționale. Acolo unde sunt adunate mai multe temple ale Duhului Sfânt, adică mai mulți Creștini născuți din nou, acolo este și un Templu local sau o Biserică locală. Adunați în numele lui Hristos nu înseamnă adunați într-o clădire numită Biserică, ci într-o relație, într-o unitate duhovnicească, care este o Biserică. Isus (Iisus) nu este prezent, chiar dacă se cheamă numele Lui, într-un loc unde nu este nimeni în care să locuiască Duhul Sfânt sau în care nu este nimeni pregătit să îl primească pe El.

Adevărata Biserică a lui Dumnezeu este o realitate spirituală și nu instituțională, este o legătură duhovnicească între toți cei mântuiți, deasupra oricăror diferențe de doctrine și dogme, existente între confesiunile creștine. Indiferent de locul unde sunt adunați cei sau cele în cauză, dacă sunt adunați în Duhul lui Hristos, adică în același Spirit ei sunt o Biserică locală. Toate aceste grupuri de doi sau trei sau mai mulți formează împreună adevărata Biserică a lui Dumnezeu unică și universală și care este constituită din toți Creștinii născuți din nou. Legătura reală a Bisericii este dragostea de natură divină, atunci când aceia sau acelea, care formează Biserica se iubesc între ei, așa cum ne-a iubit Hristos. (Ioan 13; 34-35) Nu este de ajuns ca oamenii să se întrunească între ei pe baza unor tradiții sau pentru că aparțin de aceeași instituție bisericească, pentru ca acolo să fie o Biserică locală. Biserica este deci o relație spirituală, în Duhul Sfânt, între oameni, nu este o clădire sau o organizație religioasă. Această relație spirituală se realizează atunci când cei credincioși sunt locuiți de  Duhul Sfânt, fiecare din ei. Oamenii nu se mai cunosc între ei în felul lumii, ci într-o manieră duhovnicească.

 16 Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi, chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta.

Biserica locală înseamnă prezența lui Hristos, prin Duhul Său, în locul unde sunt adunați sau uniți, doi sau trei, adică în persoanele care se află în locul acela. Aceasta nu înseamnă că Duhul Sfânt este prezent într-un loc anume, în sens geografic sau într-o anume clădire, căci El nu este niciodată prezent în locații construite de om, ci doar în interiorul oamenilor. Nu este de ajuns ca acele persoane să fie ”adunate” fizic, cu trupul, în numele lui Hristos, în același loc, ele trebuie să fie reunite și spiritual, adică unite în Duhul Sfânt. Isus (Iisus) a dorit ca noi să fim una în Duh, nu una în trup și a exprimat această dorință în rugăciunea făcută înainte de răstignirea Sa. (Ioan 17; 21) Biserica, în sens universal,  înseamnă prezența permanentă,în același timp, a lui Hristos și unitatea în Duhul Sfânt a tuturor acelora, în care locuiește El, indiferent de distanța fizică dintre cei credincioși sau cele credincioase. Cu alte cuvinte, unde sunt doi sau trei ”adunați” în Spiritul lui Hristos, chiar dacă nu se află în același loc, acolo este și El. Pavel vorbea de această comuniune spirituală în 1 Corinteni.

3 Cât despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă.

4 În Numele Domnului Isus (Iisus), voi şi duhul meu, fiind adunaţi laolaltă, prin puterea Domnului nostru Isus (Iisus),

5 am hotărât ca un astfel de om să fie dat pe mâna Satanei, pentru nimicirea cărnii, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus (Iisus).

Unitatea Bisericii este în Duhul Sfânt și nu prin adunarea la un loc a doi sau mai mulți credincioși, în numele lui Isus (Iisus), cu trupul, dar nu și cu spiritul. Adunarea a numeroși oameni, într-un singur loc, în numele lui Isus (Iisus), dacă între ei nu există o legătură duhovnicească reală, nu înseamnă ca acolo este Biserica. Acei credincioși pot fi aproape unul de celălalt cu trupul, dar departe cu spiritele lor. Ei pot cânta împreună, pot să se roage împreună, dar nu sunt într-o legătură spirituală, dacă sunt departe cu inima, unii de alții. Manifestarea legăturii Bisericii este doar dragostea de natură divină și această  manifestare este posibilă doar acolo unde este prezent Acela care ne-a iubit până la moarte. Mulți merg în clădirile organizațiilor religioase în speranță că vor întâlni acolo o Biserică, dar de multe ori nu găsesc în acel loc puterea și dragostea lui Hristos, deoarece El nu este prezent în acel loc, chiar dacă mulți oameni sunt adunați la un loc, în numele Lui. Dacă în interiorul acelor oameni nu locuiește Duhul Sfânt acolo nu este prezent Isus (Iisus), căci Duhul Sfânt este Duhul Lui și pentru noi, în zilele noastre, Isus (Iisus) se manifestă prin Duhul Sfânt. Cine nu are Duhul lui Hristos nu este al Lui și oricât de mulți oameni, care nu au Duhul lui Hristos, se află adunați la un loc, în numele Lui, acolo nu este nici un fel de Biserică. (Romani 8; 9)